Author: Dr. Mihai Hriţcu 14/04/2016 0 Comments

Apendicita acută este afecțiunea în care apare o inflamație a apendicelui. Fără tratament chirurgical, apendicul inflamat se poate rupe și infecția se extinde prin sânge (septicemie) sau în cavitatea abdominală (peritonită).

Odată pornit procesul inflamator, acesta nu poate fi stopat medicamentos, tratamentul acestei afecțiuni fiind doar chirurgical. Cu cât se intervine chirurgical mai rapid, cu atât suferința pacientului este mai redusă și intervenția mai ușor realizabilă, cu complicații cât mai reduse ca frecvență și gravitate.

Cauza acestei afecțiuni poate fi, în multe dintre cazuri, obstrucția lumenului organului, fie ca urmare a unei proliferări limfatice stimulate bacterian sau a unui mic corp străin (sâmbure, sămânță, fecalit, viermi intestinali). Obstrucția lumenului apendicular determină un cerc vicios cu inflamația urmată de ulcerația mucoasei și extinderea procesului inflamator la nivelul întregului perete apendicular. Staza exacerbează flora microbiană aerobă și anaerobă. Distensia progresivă, consecutivă obstrucției și stazei, poate determina leziuni vasculare, cu infarctizarea peretelui apendicular, perforație și peritonită secundară.

 

MANIFESTĂRI CLINICE

Durerile abdominale care apar inițial în capul pieptului sau în jurul ombilicului, apoi în partea dreaptă a abdomenului inferior, greață, vărsături, lipsa poftei de mâncare, constipație sau diaree, subfebrilitate până la febră constituită.

Apendicectomia este intervenția chirurgicală de urgență prin care se scoate apendicul inflamat în apendicita acută.

 

PREGĂTIREA PENTRU OPERAŢIE

După ce diagnosticul de apendicită acută a fost pus (prin consultul la medic specialist chirurg, ecografie abdominală, analize de sânge) și a fost exclus orice alt diagnostic diferențial (patologie genitală la femei, colică renală, întindere musculară, limfadenită mezenterică), medicul chirurg va explica pacientului intervenția chirurgicală în detaliu, va explica riscurile operatorii şi perioada de recuperare după intervenție.

 

ANESTEZIA

Apendicectomia se realizează sub anestezie rahidiană sau generală.

 

INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ

Apendicectomia se poate face prin abord laparoscopic (de preferat, datorită multiplelor avantaje) sau clasic.

 

a) Apendicectomia prin abord laparoscopic

După ce pacientul este anesteziat (anestezie generală), chirurgul începe operația prin realizarea a trei mini-incizii la nivelul abdomenului, se realizează pneumoperitoneul (se introduce CO₂ în cavitatea abdominală pentru o vizualizare bună și pentru a avea cameră de lucru), se introduc instrumentele de lucru și un laparoscop (un instrument care are o cameră video și o sursă de lumină). Se evidențiază apendicul inflamat, se taie și se introduce într-o pungă sterilă după care se extrage din cavitatea abdominală. În continuare, chirurgul inspectează zona în care a fost apendicul pentru a se asigura că nu există complicații, se întrerupe și evacuează gazul care a creat pneumoperitoneul, se scot instrumentele, iar mini-inciziile sunt suturate, de obicei cu fire resorbabile și sutura estetică intradermică.

Principalele indicații ale apendicectomiei laparoscopice:

• în scop diagnostic, la pacienții cu sindrom dureros de fosă iliacă dreaptă sau sindrom dureros abdominal ce ridică suspiciunea de apendicită acută;
• pacienții obezi;
• apendice ectopic (retrocecal, subhepatic);
• apendicită acută cu peritonită apendiculară localizată sau generalizată;
• la pacienții în activitate și sportivii de performanță;
• la cererea bolnavilor.

 

Contraindicațiile relative ale apendicectomiei laparoscopice sunt reprezentate de:

• intervenții chirurgicale abdominale în antecedente;
• hipertensiune portală decompensată;
• patologie cardio-pulmonară invalidantă, ce contraindică instituirea pneumoperitoneului;
• hipocoagulopatie refractară severă.

 

Contraindicațiile absolute pentru abordul laparoscopic sunt apendicita acută cu peritonită şi instabilitate hemodinamică, respectiv intoleranța anesteziei generale.

 

b) Apendicectomia prin abord clasic

După ce pacientul este anesteziat (anestezie rahidiană), chirurgul începe operația prin realizarea unei incizii la nivelul abdomenului, în partea dreaptă, de câțiva cm, după care se pătrunde în cavitatea abdominală. Se evidențiază apendicul inflamat, se taie şi se extrage din cavitatea abdominală. În continuare chirurgul inspectează zona în care a fost apendicul pentru a se asigura că nu există complicații, iar incizia este suturată, de obicei cu fire resorbabile, pentru un rezultat estetic mai bun.

 

RECUPERAREA DUPĂ APENDICECTOMIE

În faza imediat postoperatorie, pacientul este monitorizat. În primele ore de la operație dieta este lichidiană (ceai, apă plată), după care se reia dieta normală. Pacientul trebuie mobilizat precoce, la câteva ore după intervenție. Tranzitul intestinal se reia, în general, la 24-48 de ore postoperator.

 

Externarea se face la 24-48 ore de la operație. Incizia chirurgicală necesită minimă îngrijire, firele de sutură (dacă sunt din material neabsorbabil) sunt scoase la 7-10 zile postoperator, iar dacă sunt din material absorbabil nu necesită extragere.

Pentru orice exteriorizare de lichid seros sau purulent de la nivelul plăgii, orice inflamație (zonă roșie) la nivelul inciziei trebuie informat medicul chirurg.

 

DIETA

Cel mai bine este să începeți cu o dietă scăzută în grăsimi şi să introduceți în alimentație o cantitate mai mare de fibre (fructele proaspete – merele, perele, piersicile, strugurii, prunele proaspete; fructele uscate – curmalele, smochinele, alunele şi nucile; legumele crude – salata verde, sfecla roșie, varza, fasolea, mazărea, morcovii şi ridichile; cerealele integrale şi consumul regulat de lichide accelerează tranzitul intestinal). Evitați alimentele prăjite sau alimentele grase, smântână, sosuri. Beți multe lichide – apă plată, ceaiuri, compoturi, supe.

 

INGRIJIREA PLĂGII

Pansamentul trebuie schimbat la fiecare 24 de ore după operație în primele 2-3 zile. Puteți face duș la 24 de ore după operație, dar nu traumatizați pielea în dreptul inciziilor. Evitați baia pentru o săptămână cel puțin.

 

ACTIVITATEA FIZICĂ

Încercați să mergeți de cel puțin trei ori pe zi, plimbări scurte. Urcatul scărilor nu este dăunător (nu este contraindicat urcatul sau coborâtul scărilor). Evitați ridicarea greutăților mai mari de 3 kg. Sunt interzise activitățile obositoare, actul sexual până după prima dumneavoastră vizită de urmărire (la 7-10 zile postoperator). Nu conduceți vehicule sau nu manevrați utilaje grele în primele 3-5 zile de la intervenția chirurgicală.

 

MEDICAŢIA

Veți primi o rețetă cu analgezice şi dacă este cazul antibiotice.

 

COMPLICAŢIILE POSIBILE ALE ACESTEI PROCEDURI:

• infecție la nivelul plăgii postoperatorii
• ileusul intestinal (paralizie a funcției intestinale) care o să întârzie reluarea tranzitului intestinal
• sângerarea postoperatorie
• leziuni ale structurilor din jur, inclusiv ureterul şi intestinul subțire
• reacții adverse la anestezie
• mobilizarea unor cheaguri de sânge şi embolie pulmonară

Orice complicație poate duce la proceduri suplimentare, reintervenție şi timp de recuperare prelungit. Complicațiile legate de plagă sunt mult mai frecvente în cazul apendicectomiei clasice.

 

CONCLUZII

Apendicectomia laparoscopică este o tehnică sigură şi fezabilă, prezentând mai multe avantaje, în comparație cu intervenția deschisă: diagnostic cert şi tratarea altor afecțiuni responsabile de sindrom dureros de fosă iliacă dreaptă, toaleta completă intra-abdominală în cazurile cu peritonită, intensitate redusă a durerii postoperatorii, perioadă de spitalizare diminuată, cu recuperare rapidă, scăderea complicațiilor parietale imediate şi la distanță, beneficiu cosmetic cert. Dezavantajele tehnicii sunt reprezentate de necesarul unei dotări corespunzătoare şi a unui personal competent, de complicațiile specifice laparoscopiei, de durata relativ mai mare a intervențiilor laparoscopice şi de costul mai ridicat al acestora.