Author: Dr. Mihai Hriţcu 14/04/2016 0 Comments

 

Colecistectomia (operația de fiere, de bilă) sau extragerea chirurgicală a veziculei biliare este unicul tratament pentru litiaza biliară, care este responsabilă pentru apariția durerii şi inflamației. Vezicula biliară este rezervor pentru bila ce este produsă în ficat şi este utilă în digestia alimentară. Formarea litiazei colecistice poate să blocheze ieșirea bilei din vezicula biliară şi astfel apare durerea abdominală în regiunea subcostală dreaptă, greața, vărsăturile, gustul amar matinal, fiind necesar consultul unui medic specialist chirurg. Simptomele includ durere în abdomenul superior, mai ales în partea dreaptă, greață, vărsături cu bilă (fiere, care este un lichid galben-verzui şi amar). Uneori prezenţa calculilor nu dă nici un simptom , diagnosticul fiind pus exclusiv ecografic. Cu toate acestea, chiar şi în această situație ar trebui să vă adresați chirurgului, deoarece prezenţa pietrelor în colecist poate duce la apariția de complicații grave, câteodată amenințătoare de viață, cum sunt:

• Infecția (colecistita acută), care poate merge până la necrozarea completa a peretelui colecistului, ducând la peritonita biliară.
• Icterul mecanic (gălbinarea), cauzat de împiedicarea eliminării bilei din ficat şi revărsarea unor compuși din ea (bilirubina) în sânge şi, ca o consecință, persoana se îngălbenește. Se produce prin blocarea canalului comun (coledoc) de către o piatra sau mai multe.
• Pancreatita acută, provocată de blocarea sau doar de trecerea pietrelor la nivelul de vărsare al canalului pancreatic.

Tratamentul litiazei biliare este exclusiv chirurgical, constând în îndepărtarea colecistului în întregime, împreună cu calculii din el. Tehnica laparoscopică reprezintă indicația standard pentru această intervenție, vizibilitatea fiind optimă, iar traumatismul peretelui abdominal minim.

 

CÂND ESTE INDICATĂ INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ PENTRU LITIAZA BILIARĂ?

Intervenția chirurgicală este necesară în cazul:

• diagnosticării ecografice a litiazei colecistice (pietre sau calculi);
• colecistitelor acute litiazice şi alitiazice (inflamații ale colecistului din alte cauze decât cea litiazică – achene colesterolotice, polipi)
• traumatismelor spontane
• cancerului de colecist.

În majoritatea cazurilor, colecistectomia laparoscopică este o intervenție chirurgicală care se realizează în regim de programare, dar exista şi cazuri (colecistita acută) în care intervenția chirurgicală reprezintă o urgenţă.

Dintre investigațiile pe care pacientul trebuie să la facă pentru un diagnostic corect, cele mai importante sunt ecografia abdominală (care vizualizează prezența pietrelor şi semnele inflamației – peretele colecistului este îngroșat) şi analizele de sânge (hemograma, bilirubine, enzimele hepatice, teste de coagulare, etc.)

 

CUM SE DESFĂŞOARĂ INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ?

Cea mai utilizată tehnică operatorie şi în același timp cea mai bună pentru chirurgia veziculei biliare este colecistectomia laparoscopică, ce folosește o cameră pentru a vizualiza cavitatea abdominală, faţă de chirurgia clasică deschisă care se realizează prin incizie mare, cu evidente efecte necosmetice, şi care necesită o mult mai mare perioadă de recuperare postoperatorie şi presupune complicații de plagă mai mari.

Intervenția chirurgicală se realizează numai cu anestezie generală. Operația începe cu administrarea unui sedativ intravenos care relaxează pacientul. După ce medicamentul își face efectul, medicul anestezist introduce un tub endotraheal, care este conectat la aparatul de anestezie (ventilator). În timpul anesteziei, medicul anestezist monitorizează semnele vitale ale pacientului (puls, tensiune, saturația de oxigen).

AVANTAJELE ABORDULUI LAPAROSCOPIC ÎN TRATAMENTUL LITIAZEI BILIARE:

• înlocuiește incizia mare a țesuturilor de la nivelul abdomenului cu trei sau patru incizii mici două de 10-12 mm şi una sau două de 5mm); rezultatul vizual este mult mai bun, sutura fiind una estetică, cu fire resorbabile care nu trebuie scoase;
• refacerea după operație este mult mai rapidă şi reîntoarcerea la o viață normală se face într-un timp mult mai scurt;
• dureri postoperatorii semnificativ mai scăzute, cu mobilizarea precoce, pacientul putându-se da jos din pat în aceeași zi;
• rata de complicații postoperatorii de plagă este foarte mică; reluarea rapidă a tranzitului intestinal;
• durata operației este mai mică decât în cazul procedeului clasic.

Chirurgul începe operația prin realizarea a 3-4 mini-incizii la nivelul abdomenului, se realizează pneumoperitoneul (se introduce CO₂ în cavitatea abdominală pentru o vizualizare bună şi pentru a avea cameră de lucru), se introduc instrumentele de lucru şi un laparoscop (un instrument care are o camera video şi o sursă de lumină). Canalul cistic (ductul prin care bila iese din colecist pentru a intra în tractul digestiv) este evidențiat şi clipat (se folosesc clipuri din titan), la fel se procedează şi cu artera cistică (prin care este vascularizată vezicula biliară). Vezicula biliară este separată ulterior de țesutul sănătos hepatic, după care este plasată într-o pungă sterilă şi scoasă prin una din inciziile abdominale.

În continuare, chirurgul inspectează zona în care a fost colecistul pentru a se asigura că nu există complicații, se poate monta un tub de dren dacă este necesar, se întrerupe şi evacuează gazul care a creat pneumoperitoneul, se scot instrumentele, iar inciziile sunt suturate cu fire resorbabile intradermic.

 

IMEDIAT POSTOPERATOR

După ce inciziile sunt suturate, medicul anestezist trezește încet pacientul, tubul endotraheal este scos, iar pacientul este transportat în secția de reanimare.

În timpul fazei de recuperare, pacientul este atent supravegheat pentru eventuala apariție a durerilor postoperatorii, modificarea semnelor vitale. Dacă evoluția postoperatorie este favorabilă, pacientul este transferat pe secție.

În prima zi după operație, se urmăresc semnele complicațiilor imediate, ce includ infecția, hemoragii, exteriorizări de bilă.

 

EXTERNAREA

Majoritatea pacienților se externează la 24 de ore de la operație, putând să se întoarcă la activitățile zilnice în mai puțin de o săptămână. În general, se recomandă evitarea efortului fizic intens timp de 30 de zile.

O mică parte de pacienți necesită evitarea alimentelor ce conțin grăsimi, îmbunătățirea aportului de fibre în primele săptămâni de la operație pentru a preveni disconfortul şi scaunele diareice după alimentație.

Plăgile chirurgicale necesită minimă îngrijire, pot fi spălate cu apă şi săpun în timpul duşului, fără a traumatiza în exces locul acestora.

Pentru orice exteriorizare de lichid seros sau purulent de la nivelul plăgii, orice inflamație (zona roșie) la nivelul cicatricii, stare febrilă sau durere abdominală de intensitate mare, trebuie informat medicul chirurg.